Inelul nu are marcaj. Ce înseamnă și ce nu înseamnă

Un marcaj absent nu este un verdict

Un marcaj este o declarație că piesa a fost testată. Absența lui nu este declarația contrară. Este absența unei declarații, iar diferența contează, fiindcă un inel nemarcat poate fi aur de 22 de karate, iar unul ștampilat cu încredere poate fi alamă placată.

Există patru motive banale pentru care o piesă autentică nu poartă niciun marcaj: se află sub greutatea de la care marcarea devine obligatorie, a fost făcută undeva unde marcarea nu a fost niciodată cerută, marcajul s-a tocit sau porțiunea marcată de metal a fost tăiată din ea. Niciunul nu spune nimic despre metal. Nici reversul nu spune: un 750 bătut este o afirmație a celui care a ținut poansonul, iar poansoanele sunt la îndemâna oricui.

Piesele mici și ușoare sunt nemarcate pe drept

Marcarea britanică devine obligatorie doar peste un prag de greutate, iar pragurile sunt destul de joase cât o mare parte din bijuteriile reale să rămână sub ele.

Un lanț fin, o pereche de cercei mici, o verighetă subțire, o brățară din sârmă ușoară, un breloc: oricare dintre acestea poate conține sub un gram de aur și poate fi vândută perfect legal fără nimic bătut pe ea. Cântăriți piesa înainte de a trage o concluzie dintr-un interior gol. Un cântar care citește până la o zecime de gram este suficient ca să vă spună dacă întrebarea se pune măcar.

Marcajele se tocesc, iar ajustarea mărimii le înlătură

Un marcaj este un poanson superficial într-un metal moale. Patruzeci de ani pe o mână, cu spălatul vaselor, clanțele, mânecile și câte o lustruire ocazională, îl aplatizează. Pe un inel purtat zilnic, interiorul verigii este suprafața aflată în contact constant cu pielea, și exact acolo stă marcajul. Marcajele tocite dispar în etape: lizibile, apoi parțiale, apoi o adâncitură netedă pe care o simțiți cu unghia, dar nu o mai puteți citi.

Ajustarea mărimii este mai bruscă. Ca să micșoreze un inel, un bijutier taie o porțiune din verigă și lipește capetele; ca să îl mărească, adaugă o bucată. În ambele cazuri, porțiunea care pleacă este în partea de jos a verigii, adică exact unde se află de obicei marcajul. Un inel ajustat își poate pierde complet marcajele în zece minute, fără nicio necinste undeva în proces. O cusătură slabă de lipitură la baza verigii, vizibilă la lupă ca o culoare ușor diferită, este semnul că asta s-a întâmplat.

Cea mai mare parte a lumii nu a avut oficii de garanție

Marcarea independentă obligatorie este un aranjament britanic, irlandez și, în linii mari, european. Nu așa sunt marcate bijuteriile peste tot.

Statele Unite nu au oficii de garanție. Piesele americane poartă o ștampilă de calitate aplicată de producător — 10K, 14K, 18K, PLAT, STERLING — fără ca vreun organism independent să fi testat ceva. Legea federală așteaptă ca o astfel de ștampilă să fie însoțită de marca înregistrată a firmei care răspunde de ea, motiv pentru care o marcă de producător lângă un număr valorează mai mult decât un număr singur. Multe lucrări autentice, mai vechi sau de import, nu poartă niciuna.

În altă parte, practica merge de la un marcaj complet de convenție la un simplu număr de titlu și până la nimic. Aurul cu titlu înalt din Golf, India și Asia de Sud-Est se vinde frecvent la greutate, pe baza unei analize făcute la locul vânzării, nu a unui marcaj bătut. O piesă moștenită, adusă din altă țară, poate să nu fi fost marcată niciodată în viața ei. Citirea marcajelor de aur prezintă sistemele pe care le veți întâlni cel mai probabil, iar marcajele de argint funcționează la fel.

Ce faceți mai departe, în ordine

1. Priviți toată veriga la mărire și la lumină bună. Nu o aruncătură de ochi în locul evident. Rotiți inelul un tur complet sub o lupă 10x, cu lumina alunecând razant pe suprafață, sub un unghi mic, ceea ce aruncă umbră într-un poanson superficial și îl face lizibil. Marcajele se ascund sub montură, pe interiorul umerilor și sub o bară de ajustare adăugată ulterior.
2. Verificați celelalte piese din același set. Marcajele sunt împărțite între componente mai des decât se așteaptă lumea: un colier marcat doar pe limba închizătorii, cercei doar pe o tijă sau pe un fluture, o brățară doar pe urechea de lângă închizătoarea casetă.
3. Cântăriți-o. Un cântar care citește până la o zecime de gram vă spune dacă piesa a fost vreodată obligată să fie marcată și vă dă cifra de care are nevoie orice calcul de topire.
4. Citiți uzura la punctele proeminente. Partea de sus a verigii, umerii și marginile monturii vor arăta o graniță de placare înaintea oricărei alte zone.
5. Puneți metalul la test. Acid pe o piatră de încercare, un tester electronic de conductivitate sau fluorescență de raze X la bijutier. Acesta este pasul care produce un răspuns, nu o deducție.

Cum citiți o piesă pentru semne de placare

Placarea cedează acolo unde piesa este atinsă. Priviți sub lumină puternică partea de sus a verigii, umerii, marginea unei monturi cu ramă și partea de dedesubt, unde inelul se sprijină pe degetul vecin.

• O culoare diferită la punctele proeminente. Un cenușiu mai rece sau un roz mai cald care răzbate prin galben, ori galben care răzbate prin alb, este o graniță de placare. Metalul masiv se subțiază fără să își schimbe culoarea.
• O linie verde sau închisă pe o muchie sau într-un pliu, unde un metal comun cu cupru a corodat sub acoperire.
• Un magnet. Aurul, argintul, platina și paladiul nu sunt atrase, așa că o atracție înseamnă metal feros, de obicei un miez de oțel placat sau un arc de oțel.
• Greutatea față de mărime. Platina este densă și inconfundabilă în mână. Un inel mare și ușor descris drept platină pretinde ceva ce greutatea nu susține.

Aurul alb complică lucrurile, fiindcă cea mai mare parte a aurului alb este placată cu rodiu peste un aliaj ușor gălbui. O tentă caldă pe veriga unui inel alb este uzură obișnuită pe un inel de aur adevărat, nu o dovadă de metal comun.

Cele trei teste și cât vă costă fiecare

Acid și piatră de încercare. Piesa este frecată de o piatră ca să lase o dâră de metal, iar peste dâră se aplică acizi gradați. Ieftin, rapid, hotărâtor în privința karatelor și taie prin orice acoperire, ceea ce este avantajul lui față de metodele de suprafață. Lasă o mică urmă de frecare într-un loc discret.

Testere electronice de conductivitate. O sondă pe suprafață, o citire în câteva secunde, fără nicio urmă. Utile ca să sortați rapid o cutie și ușor de păcălit de o placare groasă și de aliaje neobișnuite.

Fluorescență de raze X. Citește aliajul fără să marcheze piesa și dă o cifră pentru fiecare element prezent. Vede doar primii microni, așa că un strat gros de gold filled o poate induce în eroare, dar este cea mai bună dintre cele trei, iar mulți bijutieri și cumpărători de aur țin câte una pe tejghea.

Nimic din toate acestea nu se poate face dintr-o imagine. Carat citește orice marcaj arată o fotografie, îl transcrie așa cum este bătut și îl interpretează, iar acolo unde nu există niciun marcaj raționează pornind de la culoare, uzură, construcție și indicii de placare către o estimare cu raționamentul atașat, numind testul care ar lămuri ce nu poate imaginea. Acolo se oprește o fotografie și începe un bijutier; cum funcționează explică restul.