Este 375 aur adevărat?

Da. 375 înseamnă 9 karate, este aur în sens legal în Regatul Unit și are 37,5 la sută puritate în greutate. Restul de 62,5 la sută este aliaj, motiv pentru care aurul de 9 karate este mai dur, se pătează mai ușor și valorează mult sub jumătate din valoarea metalică a unei piese de 18 karate de aceeași greutate.

Care este diferența dintre 585 și 750?

585 înseamnă 14 karate, adică 58,5 la sută aur. 750 înseamnă 18 karate, adică 75 la sută aur. La aceeași greutate, o piesă de 18 karate conține cu circa 28 la sută mai mult aur decât una de 14 karate, așa că valoarea ei de topire este mai mare cam în aceeași proporție.

De ce scrie 925 pe inelul meu galben?

925 înseamnă argint sterling. O piesă galbenă ștampilată 925 este aproape întotdeauna argint placat cu aur, vândut ca vermeil sau ca aur pe argint. Verificați punctele proeminente și interiorul verigii: acolo răzbate tonul cenușiu mai rece, unde placarea s-a tocit.

Lipsa unui marcaj înseamnă că piesa nu este de aur?

Nu. Marcarea britanică este obligatorie doar peste un gram pentru aur, iar multe țări nu au cerut-o niciodată. Ajustarea mărimii, uzura puternică și vechimea șterg marcajele. O piesă nemarcată are nevoie de un test XRF sau cu acid pentru a-i stabili titlul, nu de o presupunere într-un sens sau altul.

Ce înseamnă 916 pe aurul indian?

916 înseamnă 22 de karate, adică 91,6 la sută aur pur, standardul tradițional din India, Golf și Asia de Sud-Est. Este vizibil mai moale și de un galben mai adânc decât cel de 18 karate, iar titlul ridicat face din greutate factorul dominant al valorii piesei.

Aur 375 câte karate are și ce conține?

Aurul marcat 375 are 9 karate. Cifra indică o puritate de 37,5% aur fin (375 de părți din o mie), restul de 62,5% fiind format din metale de aliere precum argint, cupru sau zinc, care asigură duritatea bijuteriei.

Aur 333 câte karate are?

Aurul 333 are 8 karate și conține 33,3% aur pur. Este un aliaj des întâlnit pe bijuteriile vintage provenite din Germania sau Europa Centrală, fiind apreciat pentru costul accesibil și rezistența mecanică ridicată la purtare zilnică.

Ce înseamnă marcajul de aur 585?

Marcajul 585 înseamnă aur de 14 karate, adică 58,5% aur pur în compoziție. Reprezintă etalonul cel mai des utilizat în bijuteriile comercializate în România, oferind cel mai bun echilibru între strălucire, durabilitate și valoare.

Marcajele de aur: 375, 585 și 750

Numărul este un titlu, nu un karat

375 nu numără nimic din ce se vede. Este titlu milezimal: părți de aur pur la o mie de părți de aliaj. 375 înseamnă 375 de părți din 1,000, adică 37,5 la sută aur în greutate, restul fiind cupru, argint, zinc sau paladiu, care dau metalului culoare și duritate.

Scara mai veche, în karate, exprimă același fapt raportat la 24. Nouă părți de aur din douăzeci și patru înseamnă 9 ÷ 24 = 0,375, de unde 9 karate și de unde 375. Cele două numere sunt întotdeauna bătute pentru același lucru, iar o piesă poate purta oricare dintre ele sau pe amândouă. Caratul unei pietre prețioase este o unitate de greutate, 0,2 grame, și nu are nicio legătură cu asta.

Marcajele și echivalențele lor

Marcaj	Karate	Aur pur	Se vede de obicei pe
375	9 kt	37,5%	Bijuterii britanice și irlandeze
417	10 kt	41,7%	Statele Unite, minimul legal de acolo
585	14 kt	58,5%	Statele Unite, Germania, mare parte din Europa
750	18 kt	75,0%	Bijuterii fine din toată lumea
916	22 kt	91,6%	India, Golf, Asia de Sud-Est
999	24 kt	99,9%	Lingouri, piese din China și Hong Kong

Celelalte metale folosesc același sistem. 925 este argint sterling, 92,5 la sută; 958 este argint Britannia; 800 este un standard continental de argint, frecvent pe piese europene mai vechi. PT950 sau un 950 simplu înseamnă platină la 95 la sută, PT900 și PT850 fiind folosite pentru aliaje mai slabe; PD950 și PD500 sunt paladiu.

Un marcaj britanic complet are trei părți obligatorii

Conform legii britanice a marcării din 1973 (Hallmarking Act 1973), o piesă analizată în Regatul Unit poartă trei marcaje bătute de unul dintre cele patru oficii de garanție.

Marca celui care depune piesa. Două sau mai multe inițiale într-un scut conturat, înregistrată de firma care a prezentat piesa — producător, importator sau comerciant. Ea consemnează cine a pus articolul pe piață, nu neapărat cine a lucrat la bancul de lucru.
Marcajul de titlu. Numărul însuși, într-un contur a cărui formă indică metalul. Poate fi însoțit de un marcaj figurativ tradițional, opțional din 1999: un leu pășind pentru argintul sterling, o coroană pentru aur, un glob cruciger pentru platină.
Marcajul oficiului de garanție. Orașul care a analizat metalul. Fiecare oficiu britanic folosește propriul simbol distinctiv de oraș (de exemplu Londra, Birmingham, Sheffield sau Edinburgh).

O literă de an — o singură literă într-un scut conturat, forma și caracterul schimbându-se la fiecare ciclu — este facultativă din 1998. Prezența ei datează analiza cu exactitate. Absența ei nu datează absolut nimic.

Marcaje de convenție și marcaje de import

Simbolul unei balanțe cu talere, cu numărul de titlu înăuntru, este un marcaj comun de control, aplicat într-o țară care a semnat convenția internațională privind marcarea. Este recunoscut legal în Regatul Unit fără remarcare, așa că o piesă elvețiană sau scandinavă îl poate purta în locul marcajului unui oficiu britanic.

Marcarea britanică este obligatorie doar peste niște praguri mici de greutate: un gram pentru aur, 7,78 grame pentru argint, jumătate de gram pentru platină și un gram pentru paladiu. Un lănțișor fin de aur, o pereche de cercei ușori sau o verighetă subțire pot fi vândute perfect legal fără niciun marcaj.

Ștampilele americane sunt alt sistem

Statele Unite nu au oficii de garanție și nici marcare obligatorie. Ce găsiți acolo este o ștampilă de calitate aplicată de producător: 10K, 14K, 18K, PLAT, STERLING sau 925. Metalul nu a fost analizat de nimeni independent.

Legea federală privind ștampilarea cere ca un marcaj de calitate să fie însoțit de marca înregistrată a firmei care răspunde de el. Așadar, un 14K simplu, fără nicio marcă de producător pe piesă, este un motiv să priviți mai atent, deși apare frecvent pe marfă mai veche și de import și nu dovedește nimic prin sine.

Veți vedea și 14KP, adică karat plumb: aliajul este exact de 14 karate, nu ușor sub, o distincție care conta pe vremea când toleranțele americane admiteau un minus de jumătate de karat. Piesele continentale poartă uneori un 18 sau un 750 simplu, cu romb de producător și fără marcaj de oraș.

Marcajele care spun că nu este aur masiv

Acestea apar lângă un număr de titlu sau în locul lui și schimbă valoarea unei piese cu un ordin de mărime.

GP — placat cu aur. Câțiva microni de aur depuși galvanic peste un metal comun.
GF, de obicei sub formă de fracție, precum 1/20 12K GF — gold filled. Un strat de aur cu karate, legat mecanic, care reprezintă cel puțin a douăzecea parte din greutatea articolului. Mult mai rezistent decât placarea, dar tot nu este masiv.
RGP sau HGE — aur laminat, respectiv depunere galvanică groasă de aur. Acoperiri subțiri, orice ar sugera cuvântul „groasă”.
Vermeil — argint sterling cu un strat de aur deasupra, adesea ștampilat doar 925.
EPNS — alpaca argintată galvanic, care nu conține deloc argint.

Cea mai frecventă surpriză este o piesă de un galben cald ștampilată 925: corpul este argint, iar culoarea este o acoperire. Căutați uzura pe punctele proeminente, un ton cenușiu sau rozaliu mai rece care răzbate de dedesubt și o linie verde acolo unde placarea a cedat pe o muchie.

Când nu există marcaj sau când marcajul minte

O piesă nemarcată nu este o piesă falsă. Marcajele lipsesc din motive banale: articolul este sub pragul legal, a fost făcut într-o țară fără regim de marcare, este anterior legii în cauză, a fost ajustat ca mărime iar bijutierul a tăiat porțiunea ștampilată a verigii, sau patruzeci de ani de purtare au netezit pur și simplu marcajul.

Marcajele pot și să mintă. Ștampile de titlu se bat și pe marfă placată, iar o ștampilă este exact atât de onestă cât cel care a ținut poansonul. Testele care lămuresc titlul înseamnă o analiză: XRF la bijutier, rapid și nedistructiv, dar care citește doar primii microni și poate fi păcălit de un strat gros de gold filled, sau testul cu acid pe piatra de încercare, care taie prin acoperire și lasă o urmă mică pe metal.

Cum fotografiați un marcaj ca să poată fi citit

Marcajele sunt bătute superficial și au adesea sub un milimetru, așa că fotografia face aproape toată munca.

Curățați zona cu o lavetă uscată. Nu o lustruiți, iar o piesă de epocă nu o lustruiți deloc.
Luminați-o lateral, nu din față. Lumina razantă aruncă umbră în adânciturile poansonate și le face lizibile; blițul direct le aplatizează până la dispariție.
Așezați piesa pe o suprafață închisă la culoare, nereflectorizantă, și folosiți modul macro al telefonului, retrăgându-vă puțin dacă obiectivul refuză să focalizeze.
Fotografiați separat interiorul verigii, limba închizătorii, spatele agățătorii unui pandantiv și tija cercelului. Marcajele sunt împărțite între componente mai des decât se așteaptă lumea.

Carat transcrie ce este bătut, nu ce presupune — 750 rămâne 750, nu devine „aur de 18 karate” — și abia apoi interpretează marcajul; este singura ordine în care îi puteți verifica raționamentul. Cum funcționează explică restul, iar cât valorează bijuteriile dumneavoastră arată cum intră titlul în valoarea de topire.

Cum calculați karatele și ce este aurul 333

Pentru a converti rapid titlul milezimal în karate, există o formulă simplă: împărțiți valoarea ștanțată la 41,66 (întrucât un karat corespunde unei fracții de 1000 ÷ 24 ≈ 41,66 părți de aur pur). Spre exemplu, un calcul direct arată imediat pentru aur 375 cate karate are: 375 împărțit la 41,66 indică 9 karate.

La evaluarea bijuteriilor vechi sau din import, mulți cumpărători caută aur 333 cate karate are:

333 (8 karate): conține 33,3% aur fin, fiind un titlu tradițional foarte comun în Germania;
375 (9 karate): are 37,5% aur pur și reprezintă titlul clasic britanic;
585 (14 karate): conține 58,5% aur pur, fiind cel mai popular aliaj european.

Cum citiți marcajele de aur: 375, 585 și 750