925, 800 și marcajele de argint care contează

Numărul este un titlu, nu o marcă

Numărul ștampilat pe o piesă de argint este un titlu milezimal: părți de argint pur la o mie de părți de aliaj. 925 înseamnă 925 de părți dintr-o mie, adică 92,5 la sută argint în greutate. Restul de 7,5 la sută este de obicei cupru, adăugat fiindcă argintul fin este singur prea moale ca să țină o formă, o balama sau o montură de piatră. Standardul acesta are și un nume — sterling — iar majoritatea bijuteriilor de argint vândute în Marea Britanie, Irlanda și America de Nord sunt făcute după el.

Peste sterling stă 958, argintul Britannia, un standard mai înalt și mai moale, introdus în Anglia la sfârșitul secolului al șaptesprezecelea și bătut și astăzi. Sub sterling stau standardele continentale. 800 și 830 apar constant pe lucrări germane, austriece, italiene, olandeze și scandinave mai vechi. Ambele sunt argint autentic, cu mai mult cupru în ele, ceea ce le face mai dure, cu un ton ușor mai cald și mai grăbite să se înnegrească. 900 este argintul de monetărie, titlul vechilor monede de argint, și apare pe tacâmurile americane din secolul al nouăsprezecelea.

O piesă ștampilată 800 nu este o încercare ratată de sterling. Este argint făcut după alt standard național, iar acolo unde a fost făcută, acela era standardul legal.

Marcajele pe care le veți găsi cel mai probabil

Două atenționări despre cuvânt, nu despre număr. STERLING scris în întregime este o convenție americană, fără nicio testare independentă în spate. Iar un 925 simplu, fără alt marcaj, poate fi bătut de oricine, oriunde, inclusiv pe marfă placată, motiv pentru care marcajul este un punct de plecare, nu un rezultat.

Un marcaj britanic și părțile lui

O piesă analizată în Regatul Unit poartă trei marcaje obligatorii, bătute de un oficiu de garanție după ce metalul a fost efectiv testat.

1. Marca celui care depune piesa. Inițiale într-un scut conturat, înregistrate de firma care a prezentat piesa.
2. Marcajul de titlu. Numărul însuși — 925, 958, 800 — într-un contur a cărui formă indică metalul.
3. Marcajul oficiului de garanție. Un cap de leopard pentru Londra, o ancoră pentru Birmingham, un trandafir pentru Sheffield și un castel pentru Edinburgh. Pe lucrări mai vechi pot apărea și alte oficii istorice locale din Regatul Unit.

Lângă ele puteți găsi leul pășind, un leu care merge cu o labă din față ridicată, simbolul britanic tradițional al sterlingului. Argintul Britannia folosește în schimb figura așezată a Britanniei. Marcajele acestea figurative sunt opționale din 1999, așa că absența lor pe o piesă recentă nu înseamnă nimic, în timp ce prezența lor pe una mai veche este un semn puternic de articol analizat ca la carte.

O literă de an — o singură literă într-un scut, cu caracterul schimbându-se la fiecare ciclu — este facultativă din 1998. Acolo unde una supraviețuiește, datează analiza într-un singur an. Acolo unde nu există niciuna, nu decurge nimic.

Cuvintele care nu conțin deloc argint

Câteva expresii familiare descriu un metal care nu conține absolut deloc argint.

• EPNS — alpaca argintată galvanic. Un strat subțire de argint depus electrolitic peste o bază de aliaj de nichel. Stratul este argint; obiectul nu este.
• Argintare — aceeași idee sub alt nume, marcată uneori EP sau A1.
• Alpaca, argint german și alpacca, scris și astfel — un singur aliaj de cupru, nichel și zinc sub trei nume, numit argint doar pentru culoarea lui.
• Argint tibetan și ton de argint — descrieri de marketing, fără o compoziție definită.

Vesela argintată poartă adesea un șir de simboluri mici bătute, care la prima vedere seamănă cu un marcaj britanic. Verificați elementele pe care le are unul adevărat: inițiale, un număr de titlu, un simbol de oraș și de obicei un leu. Un șir de scuturi cu o coroană, o floare și o literă, dar fără niciun număr, este o emblemă de producător, nu o analiză.

Cum deosebiți argintarea de masiv fără laborator

Patru observații, niciuna concludentă singură, care împreună lămuresc de obicei lucrurile.

Uzura la punctele proeminente. Argintarea este cea mai subțire acolo unde ating degetele și manșetele: partea de sus a verigii unui inel, marginea unei brățări rigide, părțile ridicate ale unui model ciocănit, buza unei linguri. Căutați sub lumină puternică un metal mai mat, mai cald sau mai rozaliu care răzbate de dedesubt, ori o pată cenușie închisă acolo unde s-a expus nichelul. Argintul masiv se subțiază în locurile acelea fără să își schimbe culoarea.

Greutatea. Argintul este dens, iar o piesă de sterling se simte mai grea în mână decât același obiect din alamă, oțel sau aliaj de zinc, argintate. Aceasta este o comparație, nu o măsurătoare.

Mirosul. Frecați piesa energic câteva secunde și mirosiți-vă degetele. Argintul este aproape inodor. Bazele de cupru și de nichel dau mirosul acrișor, de monedă, al mărunțișului, iar un miros puternic este un motiv să priviți mai atent muchiile.

Un magnet. Argintul nu este atras deloc de un magnet, așa că o atracție înseamnă metal feros: oțel argintat, un arc de oțel al închizătorii sau un ac de oțel al unei broșe. Lipsa atracției nu dovedește nimic, fiindcă alama, alpacaua și aliajele de zinc sunt și ele nemagnetice.

Înnegrirea este o dovadă, nu o stricăciune

Argintul reacționează cu compușii de sulf din aer și formează sulfură de argint, o peliculă care devine galben-pai, apoi maro, apoi neagră. Este un efect de suprafață și nu ia nimic din metal. Piesele păstrate cu lână, elastice de cauciuc sau ziare se întunecă mai repede, la fel și orice este purtat pe piele într-o cameră caldă.

De aici decurg două lucruri. O piesă de culoarea argintului care nu s-a înnegrit niciodată după ani într-o cutie merită o a doua privire, deși argintul placat cu rodiu, frecvent pe lanțurile și monturile moderne, chiar nu se înnegrește, și nici oțelul inoxidabil. Iar standardele mai joase se poartă altfel: cuprul în plus din 800 și 830 se întunecă mai repede și poate lăsa o urmă verzuie pe piele.

Negrul din adânciturile unei lucrări gravate sau ciocănite este adesea o oxidare intenționată, pusă acolo ca să dea adâncime modelului. O baie care ridică orice urmă de înnegrire o ia și pe aceasta, iar pe o piesă de epocă nu mai există cale de întoarcere.

O piesă de culoarea argintului, fără niciun marcaj

Nemarcat nu înseamnă metal comun. Marcarea britanică este obligatorie doar peste 7,78 grame de argint, așa că cerceii ușori, lanțurile subțiri, breloacele mici și inelele înguste se vând perfect legal fără niciun marcaj. Multe țări nu au avut niciodată un sistem de analiză, piesele mai vechi sunt anterioare legii în cauză, o verigă ajustată poate să fi pierdut porțiunea marcată, iar lustruirea aplatizează un poanson superficial. Mai multe în ce înseamnă și ce nu înseamnă un marcaj lipsă.

Ce lămurește titlul este un test pe metalul însuși. Un test cu acid pe piatra de încercare taie prin orice acoperire, cu prețul unei zgârieturi mici într-un loc discret. Fluorescența de raze X la bijutier citește aliajul fără să marcheze piesa, deși vede doar primii microni și poate fi indusă în eroare de o argintare groasă.

Din fotografii, Carat transcrie ce este efectiv bătut — 925 rămâne 925 — apoi interpretează și semnalează indicii de argintare, precum uzura muchiilor și schimbarea de culoare, acolo unde imaginile le arată. Considerați-l un mod de a împărți un sertar în piese care merită testate, alături de verificările de mai sus, nu în locul lor. Citirea marcajelor de aur acoperă același teren pentru metalele galbene.

Ce înseamnă S925 pe bijuterii

Marcajul S925 indică faptul că o bijuterie este fabricată din argint sterling veritabil, litera „S” provenind de la denumirea internațională „Sterling”. Ștanța S925 reprezintă exact același titlu de puritate ca marcajul tradițional 925: piesa conține 92,5% argint pur și 7,5% metale de aliere, în mod obișnuit cupru, pentru a-i oferi rigiditate și rezistență la uzură.

Acest format de marcare este foarte comun pe bijuteriile contemporane importate, în special pe inele, cercei sau brățări de serie. Deși confirmă calitatea declarată a aliajului de argint 925, această ștanță este aplicată de producător și nu certifică automat o verificare independentă.

Există aur 925 sau este doar argint placat?

Nu există aur de puritate 925, deoarece orice bijuterie ștanțată cu numărul 925 conține argint sterling ca metal de bază, indiferent de culoarea aurie a suprafeței. Titlurile standard pentru aurul autentic sunt complet diferite, cum ar fi 585 pentru aurul de 14 karate sau 750 pentru cel de 18 karate.

Piesele galbene sau roz cu marcajul 925 sunt bijuterii din argint masiv acoperite la exterior cu un strat subțire de aur prin galvanizare, tehnică denumită frecvent vermeil sau argint aurit. Stratul superficial oferă strălucirea aurului, dar miezul rămâne argint pur în proporție de 92,5%, stratul exterior putându-se estompa în timp prin frecare.

Marcarea argintului în România și mărcile ANPC

În România, controlul și autorizarea comercializării metalelor prețioase sunt asigurate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), prin Direcția Metale Prețioase. Legislația prevede că bijuteriile vândute legal trebuie să prezinte mărci clare care să garanteze cumpărătorilor autenticitatea și titlul aliajului.

Pe o bijuterie comercializată legal în România pot fi identificate trei tipuri de marcaje:

• Marca de titlu: numărul care arată puritatea aliajului în miimi, cum ar fi 925 sau 800.
• Marca de responsabilitate: semnul specific înregistrat la ANPC de producător sau importator.
• Marca de stat ANPC: poansonul aplicat de inspectorii statului după verificarea efectivă a purității metalului.